Marea Neagră este o mare din bazinul atlantic, situată între Europa şi Asia, care se învecinează cu Rusia, Ucraina, România, Bulgaria, Turcia şi Georgia. Prin Strâmtoarea Cherci se ajunge în Marea Azov, prin Bosfor în Marea Marmara, iar prin strâmtoarea Dardanele în Marea Egee şi deci în Mediterană. Ea este un rest al Mării Sarmatice şi prezintă o serie de aspecte unice în lume.

Marea se întinde pe o suprafaţă de 413.000 km². Cel mai adânc punct se află la 2206 m sub nivelul mării în apropierea de Ialta. Mareele sunt în general de mică amploare (cca. 12 cm). Salinitatea apei este în larg de 17-18 la mie, faţă de 24-34 la mie în alte mări şi oceane. În zona litoralului românesc salinitatea scade şi mai mult, în mod obişnuit fiind între 7 şi 12 la mie.

În Antichitate, grecii au numit-o mai întâi Skythikos Pontos (« Marea Scitică »). Sciţii, popor de limbă iraniană, o numeau Axaina, adică « indigo ». Grecii înţeleseseră iniţial acest cuvânt ca axeinos (adică « neprimitoare ») dar mai târziu, când o cunoscură mai bine, o numiră Pontos (adică « întinderea de ape ») Euxeinos (adică « primitoare »).

Romanii au numit-o Pontus Euxinus iar mai tardiv Mare Caecili (adică « închisă »). În Evul Mediu, apare pe hărţile genoveze şi veneţiene precum şi în cronicile lui Wavrin şi lui Villehardouin sub denumirea de Mare maggiore care corespund cu denumirea de Marea cea Mare din documentele lui Mircea cel Bătrân.

Calificativul Neagră, apare în secolul XV e.n., şi există trei ipoteze explicative :

• Cea mai populară, dar neconfirmată de nici-o sursă, afirmă că ar fi culoarea mării la vreme rea (de fapt, sub nori, toate mările sunt întunecate) ;
• Teoria cea mai des citată în sursele anglo-saxone este că Neagră ar fi o traducere a cuvântului scitic axaïna ;
• O altă ipoteză, mai contestată, este că denumirea i-ar fi fost dată de Turcii Selgiuci (Selçuk Türklar) instalaţi în Anatolia din secolul XI, apoi generalizată de Otomani (Osmanlı Türklar) de jur împrejurul mării, şi însfârşit tradusă în ruseşte, româneşte, bulgăreşte pe măsură ce aceste popoare accedară din nou la ţărmurile Mării cea Mare. Această ipoteză este dezbătută inclusiv în rândurile turcologilor, dat fiind ca desemnarea tradiţională a punctelor cardinale prin culori, la Turci, rareori foloseşte Kara (adică « întunecat ») pentru Miazănoapte şi Ak (adică « luminos ») pentru Miazăzi, cum este cazul aici (Karadeniz fiind Marea Neagră, la nord de Turcia, iar Akdeniz fiind Marea Mediterană la sud de Turcia) : de obicei, se folosesc alte culori.

Sursa : Wikipedia